- de bun gust
- in good taste / style.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
de bun gust
Look at other dictionaries:
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
gust — GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea… … Dicționar Român
bungust — BUN GÚST s. distincţie, eleganţă, rafinament, (livr. şi fam.) şic. (Îmbrăcat cu bungust.) Trimis de siveco, 09.09.2006. Sursa: Sinonime bun gúst s. n., art. búnul gúst, g. d. art. búnului gúst Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
gustos — GUSTÓS, OÁSĂ, gustoşi, oase, adj. (Despre mâncăruri şi băuturi) Care are gust bun, plăcut. – Gust + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Gustos ≠ fad, neplăcut, searbăd Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime GUSTÓS adj.… … Dicționar Român
şic — ŞIC1 s.n. Eleganţă, distincţie, bun gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ♢ (Adjectival) O femeie şic. ♢ (Adverbial) Se îmbracă şic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic. Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX 98 ŞIC2,… … Dicționar Român
atic — ÁTIC, Ă, atici, ce, adj., s.n. 1. adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ♢ Frumuseţe atică = frumuseţe perfectă. 2. Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei şi menită să mascheze acoperişul. 3. Etaj scund situat imediat… … Dicționar Român
eleganţă — ELEGÁNŢĂ s.f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu graţie. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Eleganţă ≠ ineleganţă,… … Dicționar Român
distincţie — DISTÍNCŢIE, distincţii, s.f. 1. Deosebire, diferenţă. A face distincţie. Fără distincţie. 2. Fineţe, eleganţă în înfăţişare şi comportări. 3. Decoraţie sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [var.: distincţiúne s.f.] –… … Dicționar Român
rafinament — RAFINAMÉNT, rafinamente, s.n. 1. Fineţe, delicateţe, subtilitate a gustului sau a simţirii. 2. Viclenie, perfidie, şiretenie. – Din fr. raffinement. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 Rafinament ≠ vulgaritate Trimis de siveco,… … Dicționar Român
delicat — DELICÁT, Ă, delicaţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe şi lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaş, subţirel, graţios; p. ext. fragil; (despre fiinţe) plăpând, şubred, slăbuţ. ♦ (Despre culori, nuanţe) Discret, atenuat, pal, estompat … Dicționar Român
dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… … Dicționar Român
